marți, 3 noiembrie 2009

singur si nelinistit

jur ca nu mai ma fac varza singur niciodata. e incredibil. esti pilaf. nu poti sa bagi mana in buzunar dupa telefon si vrei ( si chiar te chinui vreo 5 minute) sa-ti trimiti gandurile in telefon prin bluetooth , sa poti suna pe cineva sa vina sa te ridice de la locul faptei. si cand locul faptei e traversat zilnic de mii de oameni, incepi sa iti faci niste idei, hmm, cel putin bizare dar perfect normale. crezi ca toti vor veni la tine sa te intrebe ce ai, ca pe vreun gardian public il mananca in cur sa te legitimeze, sau cine stie care dracu' mai vrea o tigara sau un foc. pai , mai ai curaj sa te uiti la el ? "frate, scuza-ma , ia si tu bricheta din buzunarul de la spate ca nu mai pot sa ma misc".
te sprijini de diferite chestii, stalpi, panouri, mai stai pe jos, stai pe banca de fier, Doamnee si simti cat e de rece da' parca mai poti sa faci ceva ?!, mai poti sa te ridici ?!zici : "ba, ia sa respir eu aer d-asta rece si bun ca imi face bine si o sa fie bine" si incepi si tragi aer cat poti de tare ca prostu' , fara nici un efect. te crezi singur pe lume, esti centrul ei. crezi ca toti care trec pe langa tine se intreaba "ce-i cu asta? ce dracu' o avea?"

jur ca data viitoare o las sa mai respire putin !

supernatural

aseara am visat o fata. eram intr-un oras. parca in centrul lui. oamenii veneau , se duceau si treceau prin toate partile. ciudat e ca toate fetele sau femeile erau acea fata. nu mai exista alta. eu trebuia sa fug , sa nu ma vada , si nu aveam unde .era peste tot. si se uita dupa mine. si nu aveam unde sa ma bag . imi venea sa intru in pamant, nu puteam sa scap. imi era frica, alergam plangand , tremurand , nu stiam ce vrea sa imi faca , imi venea sa urlu de frica, de spaima. ma ascundeam dupa fiecare colt, dupa fiecare copac, dupa fiecare masina, mergeam cu fata in jos, mergeam cu spatele. faceam orice e posibil sa nu ma vada.
trebuia sa ajung acasa si nu stiam cum , nu aveam cum . mi-a venit ideea sa merg cat pot pana la un loc cat mai liber, cat mai deschis, si iata cum am ajuns dintr-un centru de oras intr-un camp. unde eram decat eu. acum plangeam ca nu mai sunt in oras sau macar la marginea lui sa o mai vad. m-am trezit doar atunci cand a inceput sa vina din toate partile , sa ma inconjoare , simteam ca ma sufoc, nu mai aveam aer, nu mai era cer , parca nici pe pamant nu mai stateam. m-am aruncat la pamant, se terminase cu fuga. eram prins. eram luat.