cer noros spre plumburiu.nici o adiere de vant.aceiasi oameni grabiti sa ajunga cine stie unde. unii se opresc in dreptul unei fantani sa fumeze o tigara si sa dea un telefon. altii purtati de goana spre casa se aduna pentru un sfert de ora sa discute cu prieteni care urmeaza acelasi traseu. i-a unit centrul orasului. si chiar nu se misca nici o frunza. chistoace de tigari si reclame peste tot. porumbeii parca au intrat in pamant.
probabil dorm acum. si visez. trebuie sa ma trezesc si sa dau un telefon. singurul telefon care conteaza. viata mea depinde de el. trebuie neaparat sa sun.. nu pot! ce ma fac ? stiu ca e important. e capital. de telefonul asta depinde visul meu. depinde daca visul meu frumos va continua sau voi visa doar centrul orasului si copaci care nu vor sa-si miste frunzele.
cum o fi la munte acum ?o fi cald in camera? o avea ceva de baut pe acolo?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu